SPAȚIUL ARE CAPACITATEA DE A SE MULTIPLICA ȘI DE A CREA NOI SEMNIFICAȚII
Când ne gândim la spațiu, pentru început ne imaginăm că e vorba de arhitectură, de loc. Primul spațiu important este cel interior, de care cu toții avem nevoie, este locul unde ne regăsim în singurătate sau cel care ne ajută în comunicarea cu ceilalți. Apoi, putem vorbi de un spațiu religios sau de ritual sau un spațiu militar, dacă aducem în discuție teatrul politic. Spațiul are capacitatea de a se multiplica și de a crea noi semnificații. Există și un spațiu poetic sau putem experimenta lipsa spațiului. De asemenea, este important și grăitor spațiul pe care fiecare dintre noi îl alege, în primele rânduri sau mai în spate.
Teatrul elisabetan, spre exemplu, avea un spațiu specific. Scena elisabetană este în formă de pinten, cu loji de jur împrejur pentru nobilime, jos stătea poporul, iar actorii jucau pe acest pinten. Se forma un soi de T. La Shakespeare nu existau decoruri. Practic, primul spațiu gol, dinainte de a-l teoretiza Peter Brook, a fost în teatrul elisabetan. Costumele constituiau, de fapt, decorul. Nobilii își ofereau îmbrăcămintea lor actorilor, ca aceștia să poată juca marile texte istorice. De exemplu, pe timpul lui Shakespeare, pentru a ilustra pădurea din piesa „Macbeth”, intra un vestitor cu o creangă și spunea: „Pădurea se mișcă”. Forța simbolică era foarte mare. Spațiul era alcătuit prin și de simboluri. Pentru mine, Spațiul este legat în primul rând de Shakespeare.
Teatrul rămâne adesea o activitatea de nișă, deși el ar trebui să fie un bun cetățenesc, să facă parte din educație. Dar un oraș care are un teatru este ca un oraș care are aeroport. Teatrul „Tony Bulandra” este un aeroport pentru multe personalități culturale, iar acestea lasă o urmă aici, așa cum merită și generațiile actuale.
Mc Ranin,
Managerul Teatrului Tony Bulandra și Președintele și Fondatorul BABEL F.A.S.T.
