SUNETUL ÎNTRE CUVINTE
interviu cu Directorul Festivalului, Domnul Mc Ranin
Ce este Sunetul în teatru?
Sunetul nu este neapărat muzică sau zgomot, mai ales în arta teatrului. Este tăcere. Tăcerea cu valoarea pauzei muzicale, care pauză constituie muzica. În lumea cuvinte-toarelor, omul a articulat mai întâi folosindu-se de sunet un gând sau o rugă. A fost primul pas care l-a desprins de celelalte ființe, pas ce i-a permis să învețe comunicarea, părăsind gestul și să construiască un univers care rivalizează cu natura. Această construcție de sculpturi sonore ne preocupă în măsura în care înțelegem că teatrul este alcătuit dintr-o suită de elemente și acțiuni care nu copiază neapărat ceva, ci sondează în permanență, construind punți în întuneric, capacitatea de a crea.
Care este sunetul BABEL-ului?
Când am ales tema festivalului, m-am gândit la dialogul lui Platon numit Íon, unde am descoperit cea mai frumoasă descriere a artistului. Acesta ar fi, conform spuselor lui Platon, „un instrument prin care suflă Zeul, Dumnezeul. Afirmația îmi confirmă ceea ce bănuiam despre artist și anume: natura divină a vocației sale.
Încercați o definiție a Sunetului?
Sunetul este și strigăt. Este Strigătul lui Munch care a putut fi exprimat grafic, un sunet mut, cum numai un artist poate să producă.
Să strigăm împreună cuvântul biblic BABEL printr-o muțenie desăvârșită.
BABEL SUNĂ BINE
La început a fost sunetul. Nici nu ne putem închipui viața fără sunet. Sau sunetul fără viață. De la picătura cu ecou a peșterii până la sunetul astrelor, totul este de auzit. Căci sunet nu înseamnă neapărat muzică. Sunetul devien o matrice existențială care ne însoțește permanent (chiar și pentru cei ce nu aud, sunetul este măcar vibrație).
Sunetul în lumea spectacolului este ca marca pe scrisoare. Vocea e sunet, pasul e sunet, respirația e sunet. Intervenția muzicii/muzicalității din corul antic avea ca scop sublinierea (cam ca ghilimelele din scris) anumitor pasaje. S-a trecut apoi la spectacolul de operă, unde muzica era suportul cuvintelor și mai târziu s-a ajuns la efectul sonor. Un efect care nu are ca scop doar, să zicem, scârțâitul unei uși, ci întregirea unei stări a spectacolului. Sunetul, coroborat cu scenografia, luminile, deplasarea actorului, poate duce la un summum al faptului scenic. Astăzi nu se mai poate fără sunet într-un spectacol teatral. Fie că e ambianță, muzică, efect sonor sunetul a devenit un factor esențial.
Corneliu Jipa