MC RANIN, un GESTLEMAN al artelor

 A VIII-a ediție. BABEL are deja tradiție. Cum ați rezuma, în cât mai puține cuvinte (că doar suntem în plin GEST), cele șapte ediții de până acum?

Așa cum o spuneam și la televiziune, îmi amintesc mai ales primele ediții. Necunoscutul înspăimântator de la prima ediție, o ediție pilot în care exuberanța intelectuală care ne acorda cu tot ce se întâmpla în marele teatru mondial în 2008 și, mai ales, ediția cu buget zero când am hrănit oaspeții cu mâncare gătită e de femeile din teatru. Reluarea după o pauză de trei ani a fost extrem de dificilă, dar s-a făcut. Nu pot să vorbesc în termeni evolutivi. Toți se așteaptă să afirmăm o creștere de la an la an. Personal sunt doar interesat de o puritate artisitică și de respectarea conceptului festivalului, adăugând an de an tendințe și mari spectacole în funcție de tema abordată. Nu îmi doresc să supradmensionăm festivalul, ci mai degrabă, o continuitate pe care astăzi unii o numesc tradiție.

Mai contează GESTUL (Gestul contează)?

Gestul contează numai atunci când nu este obscen și aduce o multitudine de semnificații mai ales când cuvintele sunt prea sărace. Pentru omul de teatru, gestul amintește de spectacolul primordial de încercarea omului mut, prinitiv, de a îndupleca divinitatea și a îmbrățișa necunoscutul încercînd să lumineze cu vărfurile degetelor întunericul peșterii. Omul pipăind lumea se descoperă pe el și rușinat își ridică mâinile într-un gest pios de rugăciune, iar atunci apare ritualul atât de drag teatrului. Teatrul-dans, teatrul-fizic, teatrul gestual nu este decât o transfigurare în modernitate a primului gest. Actorul poate să trișeze folosindu-se de cuvinte, dar mâinile îl trădează pentru că acestea descriu gesturi care nu sunt neapărat controlate. Poate de aceea trebuie să ne întoarcem mereu la gest încercând să ne stăpânim instinctele. Gestul semnifică apropierea dintre oameni prin strângere de mână, iubiea prin atingerea celuilalt, furia prin gestul violent, decăderea prin gestul obscen prea des întâlnit din păcate în trista noastră realitate. Rolul artistului este și acela de a sublima gestul.

Este o ediție în care se desfășoară mai multe spectacole/evenimente simultan. E prima dată când poți să alegi, dar rămâi ți cu frustări. Ce înseamnă asta pentru publicul târgoviștean de Babel?

Înseamnă că este obligat să aleagă, să facă apel la propria curiozitate sau să-și desăvârșească cultura. Teatrul este o alegere. Viața este o alegere. Dacă ar fi să aleg între Cehov și Shakespeare, ce aș putea face? Dar eu nu am obligat spectatorii la alegeri atât de dificile. Îmi amintesc de perioada comunistă în care nu existrau tarabe cu fructe. Aceste tarabe le-am văzut în occident. Dacă sub comunism nu puteai alege, acum trebuie să fim fericiți că putem face această alegere. Și dacă nu suntem capabili să alegem, atunci spectacolele ne vor alege pe noi și totul va fi o minunată întâlnire întâmplătoare în jurul unei teme fundamentale care ne preocupă pe toți: Gestul.

Ce întrebare nu ați vrea să vi se pună în Festival?

Nu pot răspunde la această întrebare, pentru că eu răspund la toate întrebările. Din nefericire, sunt o persoană politicoasă.

a consemnat Corneliu Jipa